Poveste

Tramvaiul era aglomerat. Si dimineata nu avea decat un singur lucru diferit fata de celelalte dimineti. Si mergea la munca. Nici gandurile de pana in momentul ala nu fusesera diferite. Insa ceva se petrecu. In mintea ei. Si atunci fata i se lumina. Si incepu sa rada. Inchise ochii sa fie doar ea. Pentru ca oamenii din jur deja se uitau. Mergea cu tramvaiul, cu parul impletit in niste codite ciudate, si cu un rucsac mare in spate. Cineva ii spunea ca e ba melc, ba tiganca. Melc pentru ca isi purta casa in spate, iar uneori se misca cu aceeasi viteza. Iar tiganca pentru ca doar tiganii merg cu cortul si stau mereu langa foc mirosind a fum. Insa in noaptea asta isi va pune cortul pe plaja, la locul lui. Si exact locul ala dintre toate este locul ei, Acasa. Dar oamenii din tramvai nu aveau de unde sa stie asta. Si nu stiau nici ca ea, cu cateva ore in urma, vazuse cel mai frumos lucru.